Domnule Winkler, noi, profesorii și studenții de la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova ne bucurăm mult să avem posibilitatea și anul acesta să colaborăm cu Dvs. și partenerii noștri din Ucraina și Belarus la Proiectul Digital „Cartografierea Ghetourilor: Grodno – Cernăuți – Chișinău”. Cu atât mai mult, că acesta este deja al doilea proiect pe care îl realizăm împreună, mă refer la cel din anul trecut, la fel inițiat de Dvs. „Holocaustul uitat în Transnistria?” la care au participat studenți din Moldova și Ucraina.

Tema Holocaustului are cumva un loc aparte în activitatea Institutului pentru Cultură și Istorie Germană în Europa de Sud-Est pe care-l reprezentați? Sau poate chiar a Dumneavoastră personal?

În Europa Centrală și de Sud-Est, istoria, cultura și literatura secolului XX este deseori în conexiune cu Holocaustul și urmările acestuia. Institutul pentru Cultură și Istorie Germană în Europa de Sud-Est are de-a face cu acest spațiu geografic, unde Holocaustul aproape complet a anihilat populația evreiească. În consecință, problema dată joacă un rol semnificativ în activitățile diverse ale Institutului. Pe lângă scopurile noastre de cercetare, este de asemenea important pentru noi de a comunica evenimentele și consecințele Holocaustului tineretului. Din acest motiv, noi deseori îi includem activ pe tineri în proiectele noastre prin stimularea lor spre a implementa propriile lor idei și de a le împărtăși cu studenții din alte țări. Cât despre mine, eu am studiat Holocaustul timp de mai mulți ani din diferite perspective și utilizând diferite metode, deseori în colaborare cu experții de seamă din țările în care noi desfășurăm proiectul curent.

Ce reprezintă în sine Proiectul Digital „Cartografierea ghetourilor: Grodno – Cernăuți – Chișinău”?

În acest proiect internațional, studenții din Moldova, Ucraina și Belarus fac cunoștință cu viața evreilor din Grodno, Cernăuți și Chișinău din 1941 până în 1944 prin studierea ghetourilor și utilizarea metodelor inovative. Ei cercetează locațiile ghetourilor prin inspectarea și documentarea străzilor, piețelor și caselor, studiază biografiile și destinele individuale și realizează interviuri cu populația locală, discută cu martorii oculari și descendenții acestora, vizitează instituțiile comunităților evreiești locale și explorează cultura memoriei Holocaustului din orașele lor. Împreună cu multiplele organizații ale societății civile, universitățile și experții din sectorul IT, mai multe workshop-uri de tip hibrid vor avea loc din octombrie până în decembrie 2020. Toți participanții din cele trei țări interacționează între ei în spații digitale, discutând despre cultura memoriei din Ucraina, Belarus și Republica Moldova și prezentând micro-proiectele proprii, în care ei au aplicat metodele digitale pe parcursul mai multor săptămâni.

De ce anume ați ales cazurile ghetourilor din Grodno, Cernăuți și Chișinău?

Noi avem oportunitatea de a examina și compara fostele ghetouri din cele trei țări. Aceste ghetouri au variat în structura și durata lor. Însă, ceea ce au avut ele în comun era faptul că zeci de mii de oameni au trăit acolo și că există urme vizibile și invizibile, materiale cunoscute și necunoscute. Sunt mai multe lucrări istorice care descriu ghetourile din acele timpuri. Ele includ și opere semnificative. Dar pentru a înțelege istoria este necesar pentru tânăra generație de a căuta mărturii și a formula întrebări de sine stătător. Și aceste întrebări pot fi ușor raportate la toate ghetourile: unde și cum au trăit oamenii în fostele ghetouri? Cum arăta viața lor cotidiană înaintea războiului? De ce oamenii erau persecutați în acele timpuri și cine i-a persecutat? Ce ne reamintește încă de acele timpuri astăzi și în ce mod putem păstra memoria dată? Și ce se petrecea în gândurile oamenilor, care erau poate la fel de tineri, cum sunt participanții noștri acum?

Care sunt scopurile principale ale acestui proiect?

În cadrul proiectului nostru și împreună cu partenerii noștri din Ucraina, Moldova și Belarus, noi ne concentrăm pe patru scopuri principale: în primul rând, noi urmărim păstrarea memoriei vii a Holocaustului și a ghetourilor pentru generațiile tinere și publicul larg. În al doilea rând, dorim să oferim noi căi digitale de acces a subiectelor istorice. În al treilea rând, facilităm schimbul de experiență al tinerilor dincolo de hotarele naționale. Și, în final, dorim să consolidăm conștiința societății civice în calitate de fundament pentru promovarea drepturilor umane și a democrației. Acest ultim scop este în mod particular accentuat, căci el este orientat spre viitor. Proiectul nostru este sprijinit de Ministerul Federal al Afacerilor Externe al Republicii Federale Germane în cadrul programului „Consolidarea Colaborării cu Societatea Civilă din Țările Parteneriatului Estic și Rusia”.

Ați putea să ne spuneți mai mult despre componenta digitală a acestui proiect? A fost ea cumva impusă ca o necesitate de adaptare la condițiile actuale de pandemie COVID-19? Credeți că ea are și părți pozitive și că ar putea fi preluată și în viitor, când va fi depășită pandemia?

Proiectul a fost digital chiar de la început. Din acest punct de vedere, când s-a început pandemia COVID-19, noi eram deja bine pregătiți pentru această situație și nu am avut necesitatea să reorganizăm complet proiectul. Întâlnirile noastre internaționale au acum loc în spațiul virtual. Pe de altă parte, proiectul are multe aspecte din afara mediului online, cum ar fi workshop-urile locale și micro-proiectele în care cei 21 de participanți explorează fostele ghetouri din orașele lor și strâng materialele în grupuri mici. Din această perspectivă, proiectul în general poate fi descris ca unul hibrid. Ceea ce noi deja observăm se datorează componentei digitale, tinerii participanți obținând rapid noi abilități tehnice. Pentru mulți, operarea unei drone sau înregistrarea unui podcast era ceva încă necunoscut până atunci. Acum ei pot să învețe aceste lucruri mai rapid decât de obicei și să iasă din limitele existente.

Ce așteptări aveți în urma realizării proiectului?

După finalizarea proiectului, eu sper să atingem un public mai larg referitor la problemele cercetate. În acest scop, noi pregătim o platformă digitală accesibilă în șase limbi (https://ghettos.digital), care va prezenta toate părțile proiectului, în particular micro-proiectele individuale ale participanților. Planul nostru constă în procesarea metodică a micro-proiectelor de către experții în domeniul Holocaustului în sfera educativă a celor trei țări implicate. Prin împărtășirea experiențelor proprii și a rezultatelor în școlile și instituțiile educaționale, înșiși participanții vor deveni promotori ai proiectului și conținutului acestuia.

Vă mulțumim mult pentru interviu, domnule Markus Winkler!

Interviul a fost realizat de Galina Corman, dr., lect. univ. și Alexandru Bejenaru, asistent univ.

Accesați aici pentru a citi interviul în limba engleză.