Onorată comunitate universitară, dragi colegi, prieteni și studenți!

     Ziua de astăzi vine cu o încărcătură aparte pentru noi toți: prin votul Unirii de la 27 martie 1918 am revenit acasă, alături de ceilalți frați români, după un secol de cruntă asuprire. Un vis devenit realitate după aproape 100 de ani de la răpirea Basarabiei de către Imperiul țarist, timp în care ființa noastră națională a fost călcată în picioare: nu ni s-a permis să vorbim în limba română, ni s-a furat istoria, ni s-a interzis învățământul în limba maternă. Ne-a rămas rugăciunea spusă în gând, pentru că bisericile au fost închise, iar Dumnezeu exilat, și El, în Siberii de gheață. Este foarte dificil pentru tinerii de astăzi să-și imagineze ce înseamnă să ți se fure libertatea, identitatea, tradițiile; să fii și, în același timp, să nu fii. Sper că aceste exemple de asuprire a unor popoare de către altele să rămână în trecut și fiecare dintre noi să se regăsească parte a unui corp național, în care să-și dezvolte plenar identitatea. De aceea, ziua de 27 martie 1918 rămâne în conștiința noastră ca ziua libertății noastre. Asumarea votului Unirii, în condiții extrem de grele, a împlinit visul basarabenilor de a reveni acasă, la Patria-mamă, România. În același timp, a fost un vot susținut de reprezentanții celorlalte etnii conlocuitoare, istoria oferindu-ne și prin acest exemplu o lecție importantă: a fi patriot nu înseamnă a fi împotriva celorlalți. A fi român nu înseamnă a fi, automat, împotriva rușilor, ungurilor, bulgarilor, evreilor, găgăuzilor etc., așa cum încearcă propaganda șovină să ne inducă. A fi român înseamnă a-ți cunoaște și iubi limba, istoria, tradițiile și, în același timp, a le respecta pe ale celorlalți. Nu există libertate în ură, iar firescul lucrurilor ar fi ca toate etniile să se dezvolte în armonie, într-un spirit cetățenesc constructiv.

     Dragi studenți, în persoana voastră văd tinerii care vor duce mai departe misiunea de reîntregire a neamului nostru românesc. Într-o Europă unită sunt sigur că istoria o vor scrie, în continuare, națiunile. Fiecare generație și-a adus obolul, într-o măsură mai mare sau mai mică, la dărâmarea zidurilor minciunilor și falsificărilor istorice și la cunoașterea adevărului istoric. Ieșiți în campusul universitar pentru a respira aerul libertății: suntem în cartierul Unirii, cu frumoasa stradă Alexei Mateevici urcând din centrul urbei spre impunătoarea clădire a Sfatului Țării. În uralele mulțimii, aici, și nu altundeva, fruntașii Unirii au scris, acum 103 ani, destinul românilor basarabeni.

     Sper să fim cu toții la înălțimea faptelor lor, sper să reușim să le ducem memoria mai departe, iar numele lor să rămână scrise în conștiința noastră națională ca eroi ai neamului românesc: Ion Pelivan, Pantelimon Halippa, Vasile Stroescu, Ion Inculeț, Onisifor Ghibu, Ion Buzdugan, Constantin Stere, Ion Nistor, Ștefan Ciobanu, Anton Crihan, Elena Alistar, Paul Gore, Alexei Mateevici, Vladimir Hertza, Daniel Ciugureanu, Gherman Pântea, Pantelimon Erhan, Nichita Smochină, Vladimir Cristi, Teofil Ioncu, GurieGrosu, PetruCazacu…

Igor ȘAROV

Rector al Universității de Stat din Moldova

Doctor în istorie, conferențiar universitar

27 Martie, 2021