Rampa istoriei lui Viorel Bolduma

Interviu cu Viorel Bolduma, doctorand USM, deținător al Bursei de excelență a Guvernului Republicii Moldova pentru anul 2021

Avem astăzi onoarea de a-l intervieva pe dl Viorel Bolduma, doctorand la specialitatea științifică „Istoria românilor”, anul III, Școala doctorală de istorie, arheologie și filosofie a USM, care s-a învrednicit de Bursa de excelență a Guvernului RM pentru anul 2021.

Viorel Bolduma activează de mai bine de 24 ani în cadrul învățământului superior, în calitate de lector universitar la Facultatea de Filologie și Istorie, Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă” din Chișinău; de profesor de istorie și educație pentru societate, gradul II didactic, la IP Centrul de Excelență în Construcții din Chișinău și de lector asociat la Universitatea ,,Dunărea de Jos”, Galați, Facultatea de Litere (anul de studii 2020/2021). Este autorul unei monografii și al circa 100 de articole științifice și științifico-didactice. A urmat stagii de formare și cercetare la Ierusalim (Israel), Bruxelles (Belgia), Forumul Mondial al Democrației, Strasbourg (Franța), programul de mobilitate Erasmus+ la Universitatea ,,Ștefan cel Mare” din Suceava. Este deținătorul locului I al Concursului Republican ,,Pledoarie pentru pedagogie”, organizat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova, ediția I, 2020.

V.P.: Care este deviza vieții dlui Viorel Bolduma? Oferiți-ne câteva date biografice: de unde sunteți, din ce familie proveniți, ce visați să deveniți în copilărie?

V.B.: Deviza vieții mele este: învățam din trecut pentru a trăi prezentul și a făuri viitorul. Sunt de baștină din satul Tabani, raionul Briceni, provin dintr-o familie de pedagogi. După absolvirea școlii medii din localitate, am fost admis la Facultatea de Istorie și Pedagogie, UPS ,,Ion Creangă” din Chișinău, pe care ulterior am absolvit-o cu succes.

V.P.: De ce ați ales istoria ca profesie?

V.B.: Copilăria mea a fost dominată de fotbal pe toloacă, dar, mai ales, de lectură. M-a influențat să aleg istoria profesoara de istorie din satul natal, Leașoc Elena, încă din clasa a V-a, când am început să studiem disciplina „Istoria antică”. Participând cu regularitate la olimpiade raionale, obținând locuri premiante, am înțeles că asta îmi este vocația. Mereu mi-a plăcut să citesc romane cu caracter istoric, să vizionez filme istorice. Îmi era clar încă de pe băncile școlii că vreau să urmez Facultatea de Istorie. Astfel, fotbalul a rămas pasiune, iar istoria a devenit profesie îndrăgită… Istoria se cunoaște, se înțelege, se trăiește zi de zi.

V.P.: Ce calități ar trebui să posede astăzi un istoric?

V.B.: Indiferent de partidele politice aflate la guvernare, istoricul trebuie să promoveze adevărul istoric. Să posede așa calități și să se conducă de asemenea valori ca: gândire critică, corectitudine, verticalitate, onestitate, perseverența, integritate etc.

V.P.: Cum v-au influențat studiile în domeniul istoriei viața, orizonturile?

V.B.: Studiile în domeniul istoriei mă fac sa fiu mai optimist, să cred într-un viitor mai bun atât pentru noi, copiii noștri, cât și pentru generațiile viitoare. Cu acest optimism îmi încep zilnic activitatea.

V.P.: Puteți numi câteva cărți de căpătâi care au contribuit la formarea dvs.? Dar personalități din domeniul istoriei?

V.B.: Fiind elev, îmi plăcea să recitesc enciclopedia „Vreau să știu”, „Cartea viitorilor comandanți de oști”, în care erau descrise faptele marilor personalități din istorie etc. Amprente asupra formării mele a avut filosofia antică, în mod special, a lui Socrate, Seneca. La fel, lucrările semnate de Dumitru Stăniloae, Dale Carnegie etc.

Pe parcursul anilor de studenție, al activității didactice și de cercetare, inclusiv la doctorat, am avut parte de profesori de valoare, precum regretatul profesor Gheorghe Gonța, Gheorghe Postică, Ion Negrei, Ion Eremia, Anatol Petrencu etc., de la care am avut și mai am ce învăța. O contribuție importantă, la etapa actuală, asupra formării mele ca istoric o are coordonatorul de doctorat, dr. hab., prof. univ. Valentin Tomuleț, căruia pe această cale îi aduc mulțumiri, fiindu-i recunoscător pentru răbdarea cu care mă ghidează și sfaturile utile. Un istoric adevărat se perfecționează, cercetează în continuu și își dezvoltă abilitățile de cercetare. Istoricul adevărat este acela, care pe lângă cercetările, lucrările propriu-zise, are abilitatea și de a cultiva dragostea față de istorie, metodologia sa de cercetare studenților, masteranzilor, doctoranzilor săi, ca o continuitate.

V.P.: Când ați început să vă considerați un istoric adevărat?

V.B.: În ceea ce mă privește, încă nu mă consider un istoric desăvârșit. Las, la acest capitol, să mă aprecieze colegii.

V.P.: Povestiți-ne despre programul de doctorat de la USM pe care-l urmați. Cât durează, ce presupune?

V.B.: Am început studiile la Școala doctorală de istorie, arheologie și filosofie, la 1 noiembrie 2018, secția învățământ cu frecvență redusă, care durează 4 ani.

V.P.: Prin ce diferă de programul de licență și master?

V.B.: La doctorat se pune accentul pe lucrul de cercetare individuală, ghidată de conducătorul științific și Comisia de îndrumare, după un plan bine stabilit. Anul I presupune anumite cursuri, finalizate prin două sesiuni, după care doctorandul dezvoltă anumite abilități de cercetare. Ulterior, doctorandul trebuie sa se axeze strict pe scrierea capitolelor din teză, ca la final să realizeze teza de doctorat propriu-zisă.

V.P.: Care sunt responsabilitățile doctoranzilor? Sunt obligați doctoranzii să predea?

V.B.: Obligația doctorandului este să cerceteze, să susțină în termenii stabiliți teza de doctorat, doar pentru asta a și fost admis. Acest lucru poate fi realizat numai având o atitudine serioasă și responsabilă, ceea ce necesită o muncă de zi cu zi asupra temei de cercetare. Numai așa apare inspirația, se dezvoltă ideile etc. Dacă nu lucrezi o săptămână asupra temei de doctorat, se pierde firul, astfel, trebuie să reiei totul. Dar asta e pierdere de timp, energie etc.Totodată, fără o ghidare sistematică din partea conducătorul de doctorat nu e posibil de atins succesul scontat.

În ceea ce privește predarea, ar fi bine ca doctorandul sa aibă posibilitatea, pe lângă faptul că scrie articole la temă, participă la conferințe, să disemineze rezultatele cercetării și studenților, cu condiția că are pregătirea necesară. Doar cercetarea, doctoratul presupune rezolvarea anumitei probleme neelucidate sau puțin studiate.

V.P.: Ce oferă studiile doctorale unui specialist?

V.B.: Studiile de doctorat oferă viitorului doctor în științe istorice satisfacție profesională, noi orizonturi spre noi cercetări, noi oportunități, proiecte de cercetare etc.

V.P.: Ce beneficii vedeți după studiile doctorale de la USM?

V.B.: Beneficiul principal după studiile doctorale la USM este susținerea cu succes a tezei prin obținerea titlului de doctor în istorie cu urmarea unei cariere în domeniu.

V.P.: Care este tema lucrării dvs. de doctorat? De ce ați ales anume această temă? Vorbiți-ne despre utilitatea și actualitatea ei.

V.B.: Tema tezei mele de doctorat este „Emigrația populației din Basarabia în Caucaz, Siberia și Extremul Orient (sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX)”, conducător științific fiind domnul Valentin Tomuleț, profesor universitar, doctor habilitat în istorie.

Problema emigrației a fost și este actuală și azi. M-a determinat să aleg această temă necesitatea valorificării unei probleme științifice necercetate, dar importante, din istoria modernă a Moldovei – a consecințelor reformelor agrare din 1868 și 1906 și a regimului de dominație țarist, care au influențat procesele de ordin social-economic și demografic din Basarabia. Aceasta va contribui la o abordare adecvată a multitudinii de probleme ce țin de evoluția relațiilor social-economice, politice și culturale. Actualitatea științifică a cercetării își găsește expresia majoră și în intenția mea de a realiza o lucrare specială consacrată emigrației populației din Basarabia în Caucaz, Siberia și Extremul Orient în perioada de referință, ceea ce ar contribui la acoperirea golului existent în istoria relațiilor sociale ale Basarabiei în epoca modernă. Subliniez faptul că cercetarea se axează. în mare parte, pe valorificarea documentelor inedite, depozitate la Arhiva Națională a Republicii Moldova.

V.P.: Ce lecții de istorie nu a învățat omenirea? Dar noi ca neam? Ce trebuie să facem ca să le învățăm?

V.B.: Omenirea rămâne să învețe încă multe lecții. De exemplu, nici în secolul XXI liderii politici nu au învățat lecția că prin războaie, manipulări, presiuni, șantaj economic nu se rezolvă problemele. Căile de soluționare a tuturor problemelor locale, globale sunt diplomația, dialogul constructiv, compromisul, respectul reciproc, toleranța etc. Din aceste considerente pentru înțelegere, cunoaștere, aplicare în practică, educarea unei societăți sănătoase cred că Istoria trebuie sa fie o disciplină obligatorie la BAC, la profilul uman, cât și la cel real, atât pentru licee. cât și pentru colegii, centre de excelență.

Totodată, menționez ca ar fi cazul ca în țară să existe pentru istorici o revistă de specialitate, unde să fi publicate noile cercetări, tendințele noi în predarea istoriei secolului XXI, schimburile de experiențe, proiectele didactice etc. A existat cândva revista „Cugetul” care însă nu mai este editată demult. La fel, ar fi bine să fie publicate mai multe lucrări de popularizare a științei istorice, organizate mai multe concursuri la nivel național pentru elevi, studenți cu tematică istorică etc. Fără a cunoaște istoria, nu există viitor pentru națiune.

Nouă, ca neam, ne lipsește un proiect național, un vector clar european. Indiferent de partidele care se perindă la guvernare, vectorul trebuie să fie unic. Lipsește unitatea neamului, continuăm să fim dispersați, să căutăm vinovați în jurul nostru și să nu recunoaștem greșelile noastre, ne lipsește spiritul autocritic, credința într-un viitor luminos etc.

V.P.: Cum putem lupta cu falsificarea istoriei?

V.B.: Știința istorică trebuie să fie în afara politicului. Cu regret, nici după aproape 30 de ani de independență unii nu s-au debarasat de clișeele istoriografiei sovietice privind tratarea anumitor probleme. Ba chiar sunt promovate și mai agresiv. Regimurile politice se schimbă peste noapte, iar mentalitatea în zeci de ani… Din aceste considerente, trebuie promovat adevărul istoric, pentru a combate manipulările, falsurile sovietice și nu numai etc. De istorie și limbă să se preocupe instituțiile specializate, iar guvernele să se ocupe cu rezolvarea problemelor sociale și economice ale societății. Există un singur Adevăr care reiese din sursele istorice, interpretate obiectiv… și punctum. Două adevăruri nu există, precum nici adevărul de mijloc.

V.P.: Ce sfaturi le puteți da studenților care intenționează să își lege viața de istorie, cercetare?

V.B.: Studenților care vor să urmeze calea cercetării le recomand ca încă din ciclul de licență să decidă ce problemă urmează să cerceteze la doctorat. Fiind deja la master, să facă inițierea în viitoarea temă de cercetare. La doctorat persoana trebuie deja să dețină abilități minime de cercetare.

V.P.: Ce anume ar trebui să întreprindă pentru a fi pregătiți de activități de cercetare și predare?

V.B.: Trebuie sa cunoască metodologia cercetării și didactica predării. În perioada pandemiei s-a văzut că un cercetător, un profesor modern, pe lângă abilitățile de cercetare, trebuie să posede și abilități digitale avansate, ca să poată naviga în mediul virtual. Foarte multă informație utilă este în spațiul virtual. Există un șir de biblioteci digitale on-line, documente de arhivă digitalizate, lucrări recent apărute sau care lipsesc din bibliotecile noastre etc. Totodată, prin intermediul unor platforme digitale e posibilă participarea la conferințe internaționale on-line, identificarea și aplicarea la diverse proiecte etc.

V.P.: Știm că aveți o familie frumoasă cu tradiții adânc înrădăcinate și predilecție pentru studii. Povestiți-ne și nouă.

V.B.: Pasiunea didactică mi-a fost inspirată de părinții-pedagogi, Vera și Gheorghe. Sunt căsătorit de aproape 25 de ani, soția – Veronica, fiind lector universitar, prodecan la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, UPS ,,Ion Creangă” din Chișinău. Educăm împreună doi copii – Cristian, în prezent student la USM, Facultatea de Științe Economice, specialitatea „Finanțe și Bănci”, anul III, deținător al Bursei de Excelență a Guvernului RM, pentru anul de studii 2020/2021, angajat deja în câmpul muncii, fiica – Viorelia-Maria este elevă în clasa a VIII-a la Liceul ,,Principesa Natalia Dadiani” din Chișinău.

V.P.: Care este realizarea de care sunteți cel mai mândru?

V.B.: Cea mai mare realizarea mea este familia sănătoasă, copiii sănătoși și profesia îndrăgită. Respectiv, când spatele este asigurat cu susținerea morală și încrederea din partea familiei, vine și dragostea, inspirația pentru cercetare, succesul etc.

V.P.: Ce credeți că trebuie de făcut pentru a deveni om de succes, istoric de succes?

V.B.: Să crezi în primul rând în tine! Răbdare! După muncă vin și succesele! Să înțelegi că un eșec este o cale spre succes! Să nu cedezi!

Un factor important este și stimularea materială pe măsură a cercetătorului, ca acesta să poată realiza cercetări atât în biblioteci, arhive din țară, cât și în străinătate și să nu fie nevoit să alerge pentru un salariu decent în câteva instituții…

V.P.: Ați atins o problemă dureroasă pentru toți intelectualii din țara noastră, dar cum spuneați dvs. nu ne rămâne decât să fim optimiști, dvs. valorificând cu maximă utilitate Bursa de excelență a Guvernului pentru a vă atinge cu succes țelurile. Vă mulțumim pentru interviul acordat și vă dorim izbândă în tot ce v-ați propus. La mai mult și la mai mare!

Interviul a fost realizat de Viorica Pistrui, specialist principal la Serviciul Imagine și Relații Publice al USM