Interviu cu Laura Bohanțova, coordonatoare comunicare, PNUD Moldova, absolventă a USM

• Cum ați ales să studiați comunicarea? De unde a început acest drum?

 

La 17 ani, am urmat cursuri de jurnalism radio la Centrul Media pentru Tineri, apoi am început să cooperez cu un post municipal la realizarea emisiunilor pentru tineri. Peste ceva timp, am fost reporteră și prezentatoarea unei emisiuni despre combaterea și prevenirea traficului de ființe umane, „Destine și destinații”.

Mi-a plăcut mereu să citesc, să scriu, să cunosc oameni cât mai diferiți, să comunic cu ei. Asta face orice jurnalist și specialist în comunicare. În comunicare, ai și dimensiunea de persuasiune; e un domeniu dinamic, unde ai o întreagă paletă de instrumente la dispoziție pentru a obține ce îți dorești. Am ales comunicarea, fiindcă la 19 ani, atunci când am mers la facultate, doream să învăț ceva diferit, iar jurnalismul nu îmi mai era străin.

• Pe parcursul studiilor, v-ați gândit vreodată că totuși locul dumneavoastră nu e în comunicare?

Din primul an de facultate, eram foarte prinsă și implicată: învățam, eram voluntară, lucram part-time. Cum să nu fie locul meu, dacă făceam asta deja? În anul trei, când încă mai aveam jumătate de an până să absolv, am reușit să mă angajez ca specialistă în comunicare la un proiect de dezvoltare comunitară, la o organizație internațională. Cred că ei au realizat că nu am încă diploma de licență în ziua când am adus actele, însă deja intraseră în horă, mă anunțaseră că sunt persoana selectată.

• Ați realizat o emisiune la radio despre mai multe subiecte complicate precum trafic uman, violența domestică, cum a fost acea experiență?

Revelatoare, am descoperit alte lumi și realități. Am învățat să ascult, să tratez

cu delicatețe supraviețuitoarele, să pun întrebări incomode autorităților, să nu cad în capcana senzaționalului. Inițial textele mele erau editate „la sânge”; în timp, am căpătat voce, mi-am șlefuit stilul. Cuvintele curgeau firesc, iar structura era tot mai coerentă. Istoriile au rămas feblețea mea. Nu o să ezit să merg în teren, să documentez, să scriu de la zero o istorie. Indiferent de câte alte responsabilități aș avea și sarcini competitive.

• Cu ce obstacole v-ați întâlnit pe parcursul carierei?

Propria neîncredere. Dacă continui să scrii, devii mai bun sau mai bună.

• Acum sunteți specialistă în comunicare la PNUD, cum vă descurcați cu toate provocările din cadrul acestei organizații internaționale?

Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) este agenția Organizației Națiunilor Unite care, precum sugerează și denumirea sa, susține dezvoltarea. Conceptul de „dezvoltare” presupune aspectele economice, dar și cele de mediu și sociale, fiindcă aspirăm spre o dezvoltare economică de care să beneficieze toți, femei și bărbați, tineri și vârstnici, și o dezvoltare care să nu facă rău naturii, și implicit, sănătății noastre. La PNUD, scrii despre turism rural, dar și despre efectul de seră sau prevenirea corupției. Spectrul e vast.

Echipa noastră de comunicare e versatilă: scriem, organizăm, creăm, însă începem cu întrebarea: Ce ne dorim să comunicăm? Cui? De ce? Cum ajungem la ei/ele? Succesul comunicării depinde de implicarea întregii echipei, nu doar de un „purtător de cuvânt”. Doar așa ești credibil și veritabil, fiindcă reflecți realitatea și impactul pe care îl produce instituția.

• Care-i secretul succesului Dumneavoastră?

Sunt prea pedantă și perfecționistă ca să mă autocalific de succes. Îmi fac meseria, scriu cu plăcere, vreau să descopăr oamenii și poveștile lor. Atât.

• Povestiți-ne despre cel mai complicat moment din toată istoria activității dumneavoastră?

Crizele reputaționale sunt momente de cotitură, care te definesc ca specialist, dar și te călesc. Pe mine m-au ajutat să mă poziționez ca o persoană directă, care ia decizii rapid. În situații de criză, am pledat pentru comunicarea sinceră, imediată despre ce s-a întâmplat și ce vom face. Nu vorbele bine ticluite te ajută să depășești sau să ocolești o criză de imagine, dar acțiunile ferme și prompte. Amânarea și delăsarea, precum și negarea, se plătesc scump.

• Cum vă vedeți peste 5 ani pe plan profesional?

Tot în comunicare sau jurnalism.

•  De unde vine pasiune față de social media?

Rețele sociale sunt instrumente de comunicare cu cei dragi, de conectare la comunități de oameni cu aceleași preocupări, de apropiere acum pe timp de pandemie. Îți pun la dispoziție instrumente eficiente, măsurabile de a ajunge la oameni.

• Ce perspectivă are comunicare digitală în Republica Moldova după părerea dumneavoastră?

Când comunicarea interpersonală, media, celebritățile trec la digital, e clar că acesta e deja prezentul. Viitorul e și mai digital, trebuie să învățăm să navigăm responsabil în aceste ape.

• Care sfaturi le-ați da celor care doresc o carieră în domeniul comunicare și relații publice?

Să fie preocupați/preocupate și de alte discipline: economie, politologie, sociologie. Să urmărească știrile, să cunoască mulți oameni și să țină legătura cu ei. Să citească, să scrie și să rescrie, până „sună bine”. Un exercițiu bun e să rescrii din 2-3 unghiuri aceeași poveste. Să fie curioși/curioase și să testeze mereu instrumente, canale noi de comunicare.

Să devină „porta-vocea” unei entități cu a cărei valori și acțiuni rezonează.