„Cunoştinţele şi competenţele obţinute în cadrul USM permit absolvenţilor să se integreze cu succes în toate domeniile vieţii sociale atât din ţară, cât şi de peste hotarele ei.” Interviu cu Maria BULGARU, doctor habilitat, profesor universitar, absolventă a USM.

1. Tradițional, discipolii USM sunt cei care asigură piața muncii cu profesioniști, specialiști cu o înaltă pregătire academică. Care au fost oportunitățile Dvs. de angajare și cum v-ați acomodat necesităților practice ale profesiunii?

Pentru mine a existat doar o singură oportunitate, o singură dorinţă – de a studia şi a lucra la Universitatea Mare, aşa cum era numită pe atunci Universitatea de Stat din Moldova. A fost şi rămâne până în prezent Centrul principal de pregătire a cadrelor de înaltă calificare în domeniul învăţământului, ştiinţei, economiei şi culturii din Republica Moldova. Iată de ce, de pe băncile şcolii îmi ţintisem privirile doar spre această instituție.

2. Performanța și excelența academică sunt apreciate și la mare căutare. Absolvirea USM-ului v-a marcat traseul profesional?

Am fost înmatriculată la USM în 1969, iar după doi ani am fost transferată să-mi continui studiile la Universitatea de Stat „М. Ломоносов” din Moscova, la Facultatea de Filosofie. Era pe timpul când în fruntea USM se afla rectorul A. M. Lazarev, savant cu un vast orizont ştiinţific şi manager excepţional. În pofida tuturor piedicilor din partea Comitetului Central al PCM, s-a îngrijit mult de pregătirea cadrelor naţionale. Astfel, o parte din studenţii moldoveni, după admiterea la USM, erau trimişi să-şi continue studiile la prestigioasele instituţii de învăţământ din Moscova şi din Leningrad (Sankt-Petersburg). Graţie insistenţei rectorului A. M. Lazarev şi cu suportul administraţiei Universităţii „М. Ломоносов” din Moscova, în 1969 fusese deschisă la USM înmatricularea candidaţilor la două specialităţi noi – filozofie şi economie. După doi ani de studii, conform programelor acestei universităţi, cinci studenţi (printre care şi eu) au fost repartizaţi la Universitatea din Moscova, iar ceilalţi – la universități din Sankt-Peterburg şi Rostov pe Don. Or, chiar dacă într-o anumită măsură indirect, totuşi pregătirea mea profesională se datorează USM. De aici am pornit şi aici m-am întors în 1977. Întreaga cale parcursă a stat sub semnul căutărilor în creşterea mea profesională ca pedagog şi ca savant, insistenţei „de a trece prin timp, dar să nu mă treacă timpul”.

3. Tinerețea și studenția sunt perioade absolut extraordinare, dinamice în viața unui om. Ce amintiri aveți Dumneavoastră din anii de studenție din cadrul Universității de Stat din Moldova?

Tinereţea şi studenţia sunt într-adevăr cei mai frumoşi şi mai activi ani din viaţa omului. Totuşi, timpurile de astăzi se deosebesc mult de cele ale tinereţii mele. Există alte posibilităţi, alte deschideri, alte condiţii mult mai performante de formare profesională a studenţilor: calculatoare, săli multimedia, Internet etc. Generaţia mea la vârsta respectivă nici nu putea să-şi imagineze că va lucra cândva cu asemenea mijloace tehnice sau că va fi implicată în diverse proiecte cu parteneri de peste hotare, că va merge în vizite la aceştia pentru schimb de experienţă etc. Totul era limitat strict, în hotarele fostei USSR. Dar şi în aceste condiţii, optimismul şi încrederea că timpurile se vor schimba nu ne-au părăsit niciodată. Citeam foarte mult, căutăm în cărţi răspunsuri nu doar la temele cursurilor studiate, dar şi la ceea ce se întâmplă în general în societate, la ceea ce ne aşteaptă în viitor. Cartea era principala sursă de obţinere a cunoştinţelor. Bibliotecile universităţii, dar şi cele publice, erau arhipline. Se întâmpla uneori chiar să aşteptăm la intrarea în sală până când cineva va pleca şi se va elibera un loc la masa de citit. Regretabil, cu totul un alt tablou vedem însă astăzi.

4. Studiile și formarea profesională se datorează iscusinței și măiestriei profesorilor. Care dintre aceștia și prin ce v-au marcat pe parcursul anilor de studenție?

Îmi amintesc cu recunoştinţă de mulţi profesori, care adesea ocoleau dogmatismul ideologiei PCUS, impusă în toate instituţiile de învăţământ, încercând în cadrul prelegerilor şi seminarelor să ne dezgolească, într-o formă mai mult sau mai puţin voalată, faţa reală a lucrurilor. Printre aceştia la Chişinău erau A. V. Şceglov, L. B. Şteinman, N. T. Cojocaru (tutorele grupei de filosofie), C. M. Bârliba, iar la Moscova – V. F. Asmus, V. V. Bogatov, Ş. F. Mamedov, O. T. Drobniţchii, G. G. Maiorov, A. A. Zotov, A. S. Bogomolov, I. V. Bestujev-Lada ş.a. Îi apreciam înalt pentru că ne aduceau ceea ce ne lipsea pe atunci cel mai mult: posibilitatea de a expune liber opiniile, de a judeca critic evenimentele ce se produceau în societate.

5. Pasiunea pentru domeniul filosofieiadaugă valoare pregătirii profesionale. De unde vine pasiunea Dumneavoastră pentru „medicina sufletului”?

Profesorii enumerați supra au fost şi cei care, prin cursurile susţinute, discuţiile aprinse din cadrul diverselor conferinţe, mi-au trezit interesul pentru filosofia socială, „filosofia vieții”. Oricât de teoretice şi abstracte păreau a fi uneori temele abordate în prelegeri, totdeauna finalizau cu ancorarea lor în problemele vieţii sociale, cu încercarea de a găsi cauzele acestora şi căile de soluţionare. Cele menţionate m-au determinat ulterior să mă axez în activitatea didactică şi de cercetare pe studiul mai multor domenii: sociologie, asistenţă socială, demografie, politici sociale, etică profesională.

6. Vă mai aduceți aminte de ce ați ales USM și cât de ușor a fost să fiți admis la studii?

Nu am să uit niciodată cum am susţinut examenele de admitere la USM. Venisem după ce absolvisem cu diplomă roşie (cu cele mai înalte note) Şcoala Pedagogică (astăzi Colegiul Pedagogic) din Orhei şi lucrasem un an la şcoala din s. Coşniţa. Am depus actele la Facultatea de Fizică şi Matematică, pentru care aveam un interes major, dar şi o bună pregătire din cadrul colegiului. N-a fost însă să fie. La ultima consultaţie, organizată pentru candidaţii de la această facultate, a venit domnul conferenţiar C. M. Bârliba cu o listă, în care era inclus şi numele meu, anunțând că persoanele numite trebuie să-şi retragă actele şi să le depună la specialitatea „filozofie” (grupă deschisă recent). În caz contrar, eram avertizaţi că nu vom fi înmatriculaţi nici la o altă facultate. Criteriul de selectare a fost reuşita/notele obţinute la absolvirea studiilor preuniversitare (şcolii generale, medii speciale). În baza „Diplomei roşii” de la şcoala pedagogică, am susţinut doar un singur examen (ştiinţe sociale) pe nota cinci (cea mai mare notă), fiind admisă la noua specialitate. Desigur, nu prea cunoşteam pe atunci ce prezintă această specialitate şi cu ce ne vom ocupa după absolvire, de aceea mi s-au scurs şi multe lacrimi. Ba chiar a existat şi o teamă de a pleca „aşa de departe”, tocmai la Moscova, cu toate că unele iluzii copilăreşti de a ajunge la universitatea „М. Ломоносов” îmi apăruse încă din şcoală, când văzusem edificiul înalt al acestei instituţii în manualul de fizică. Totuşi, la momentul respectiv îmi părea că toate planurile mele de viitor s-au prăbuşit. Timpul şi eforturile depuse pentru devenirea profesională le-au rânduit însă pe toate la locul lor. Iar astăzi nu pot să-mi închipui alte domenii mai interesante şi actuale de cercetare, decât cele pe care le-am ales. Or, drumurile vieții, ca şi cele ale alegerii unei profesii, sunt adesea destul de întortocheate, cu multe suişuri şi coborâşuri. Important este însă să nu ne decepţionăm, să avem un scop bine determinat şi să mergem insistent spre realizarea lui.

7. Ați devenit o personalitate notorie din republica noastră. Cum ați reușit să îmbinați studiile și să vă bucurați de tinerețe?

Tinerețea este o perioadă minunată a vieții omului, plina de idealuri, de dorinte, de vise si sperante, de setea de cunoastere. Ca şi toţi tinerii, m-am bucurat şi eu de această vârstă frumoasă, care, din păcate, zboară ca un fulger şi n-o mai regăseşti niciodată. Mă străduiam să petrec timpul cât mai raţional, cu folos pentru creşterea profesională, dar şi pentru cultura mea generală. Îmi plăcea mult să vizitez teatrele, muzeele, expoziţiile de artă, locurile istorice etc. Totuşi, cel mai mult timp l-am dedicat studiilor. După absolvirea facultăţii de filozofie (1974), mi-am continuat studiile la doctorantură, la aceeaşi facultate; am susţinut teza de doctor în filosofie (1978), iar mai apoi am lucrat asupra tezei de doctor habilitat, pe care am susţinut-o în 1995. Toate acestea au constituit o bună parte din „bucuriile tinereţii mele”, din performanţele profesionale, obţinute, desigur, printr-o muncă asiduă.

8. Studenții și absolvenții sunt barometrul performanțelor USM. Ce impresii aveţi despre Alma Mater în prezent?

Păstrez şi în prezent cele mai frumoase impresii şi gânduri despre Alma Mater. Eu nu cunosc o altă instituţie de învăţământ superior din Moldova mai prestigioasă, cu profesori şi savanţi de calitate, recunoscuţi la nivel internaţional, cu realizări deosebite în domeniul didactic şi cel al cercetării, cu o vastă reţea de colaborare cu centrele universitare internaţionale.

Cunoştinţele şi competenţele obţinute în cadrul USM permit absolvenţilor să se integreze cu succes în toate domeniile vieţii sociale atât din ţară, cât şi de peste hotarele ei. Spre exemplu, absolvenţii specialităţilor de sociologie şi de asistenţă socială activează astăzi în toate structurile sistemului de protecţie socială şi a celorlalte ministere (de la asistenţi sociali şi sociologi – la consilieri, experţi sociali, şefi de direcţii, de servicii sociale, de departamente etc.), în instituţii de învăţământ superior, de cercetare, consultanţi în organizaţiile internaţionale, în ONG-uri etc.

9. În timpul de față, sistemul educațional din țară urmează un anume model, concentrat doar pe dezvoltarea de competențe. La ce să apeleze tinerii pentru a găsi un echilibru între presiunea de a deveni un specialist necesar pe piața muncii și pasiunea pentru un anume domeniu, chiar dacă e mai puțin căutat, solicitat?

Sistemul educaţional nu poate fi concentrat doar pe dezvoltarea competenţelor. Este imposibil să faci acest lucru fără a avea şi un vast bagaj de cunoştinţe în domeniul îmbrăţişat. Este nevoie deci de un echilibru între cunoştinţe şi competenţe. Studentul trebuie să ştie, să poată să explice de ce a procedat într-un fel sau altul, de ce a luat o decizie sau alta etc., ceea ce este de neînchipuit fără a cunoaşte profund problema pe care doreşte să o rezolve. În alegerea profesiei viitorul student ar trebui, desigur, să se informeze bine pe cât e de necesară societăţii şi solicitată ea pe piaţa muncii. Cel mai important lucru este, însă, ca în profesie să se regăsească vocaţia/chemarea studentului. Numai aşa el va putea deveni un bun specialist, împlinit profesional şi sufletește.

10. Din perspectiva experienței valoroase a activității Dvs., ce sfaturi le-ați putea da actualilor și viitorilor studenți pentru a-și construi reușit istoria vieții lor?

În acest context, i-aș sfătui pe viitorii studenți să nu alerge după profesiile de conjunctură sau „la modă”, după cele care, chipurile, aduc uşor profiturile. Ceea ce uşor obţii, uşor şi pierzi. Numai prin studii, multă muncă, dorinţă şi insistenţă în formarea profesională vor putea reuşi în viaţă, vor putea deveni buni specialişti, îşi vor putea realiza scopurile propuse. Să nu uite că tinerețea se dă o singură dată în viață. Şi, după cum spunea D. Pisarev, „cine în tinerețe nu s-a legat puternic de un lucru măreţ sau chiar mai puţin important, dar cinstit și folositor, acela poate sa-şi considere tinereţea pierdută în zădar, oricât de veselă ar fi fost, oricât de plăcute amintiri ar fi lăsat”.

11. USM împlinește anul acesta 75 de ani de la fondare. Ce mesaj vreți să transmiteți Almei Mater – Universitatea de Stat din Moldova?

Cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la fondare, doresc ca USM să fie în continuare mândria poporului nostru, cel mai important centru educaţional şi de cercetare din ţară, „pepiniera” cadrelor de înaltă calificare, toate acestea păstrându-i numele de UNIVERSITATEA MARE!